Rezultate secundare (Mirositoare.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. acacia)
1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine şi cu flori galbene sau albe, mirositoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aromatique, lat. aromaticus)
1. care răspândește aromă, parfumat.
2. (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare.
3. (despre substanțe organice, combinații) care are în moleculă unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică.
4. (chimie) se referă la seria de compuși foarte stabili a căror moleculă conține unul sau mai multe nuclee de benzen.
5. plantă ~ă = plantă folosită în bucătărie și fitoterapie pentru aromele pe care le degajă și pentru uleiurile esențiale pe care le conține și care pot fi extrase.
6. (oenologie) persistență ~ă intensă = durata exprimată în secunde a persistenței aromelor după degustare.
7. miros ~ = miros care decurge dintr-o aromă, un parfum sau un ulei parfumat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arome, lat., gr. aroma)
1. emanaţie a unor substanţe mirositoare; parfum.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bromopnée)
1. (med.) respirație urât mirositoare; miros urât din gură; cacostomie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dezodoriza)
1. acţiunea de a dezodoriza.
2. operaţie de purificare a anumitor produse prin eliminarea substanţelor rău mirositoare.
3. îndepărtare, în procesul de rafinare a uleiurilor vegetale, a componenţilor care le imprimă miros neplăcut sau caracteristic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. eugénol)
1. substanţă mirositoare din uleiul de cuişoare, de garoafe etc., folosit în parfumerie şi în dentistică.