Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alliacé)
2. care este specific usturoiului, care are legătură cu usturoiul (din punct de vedere al mirosului, gustului).
3. miros ~ = miros de usturoi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allotriosmie)
1. (med.) senzație olfactivă paradoxală manifestată prin percepția unui alt miros decât cel al substanței supuse mirosului; tulburare a olfacției constând în senzații paradoxale; daltonism olfactiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ammoniacal)
1. (chimie) care se referă la amoniac, care îl conține, care are mirosul sau proprietățile sale.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. anosmique)
1. I. având anosmie; lipsit de simțul mirosului.
Parte de vorbire: adj. inv.
Origine: (fr. anti-tabac, antitabac)
1. care luptă împotriva consumului de tutun, împotriva fumatului; antitabagic.
2. care distruge mirosul de tutun.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. balsamique)
1. care conține balsam; parfumat cu balsam sau evocând mirosul de balsam.
2. care ține de balsam, care se referă la balsam; (înv.) balsamiu.
3. care are o proprietate, virtute sau calitate analogă cu cea a balsamului.
4. (medicina) califică un medicament care este utilizat sau care este el însuși un balsam.
5. care calmează mucoasele inflamate și care frânează secrețiile abundente.
6. plantă ~ă = plantă care secretă balsam sau exală un miros plăcut.
7. oțet ~ = tip de oțet cu aromă dulce-acrișoară produs în Italia din must de struguri fiert.
8. (fig.) care vindecă bolile sufletului.