Dictionar

Rezultate principale (Misiune.):

Misiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mission, lat. missio)

1. însărcinare, funcție încredințată cuiva; rol, rost, menire.

2. ~ diplomatică = oficiu sau reprezentanță diplomatică permanentă cu grad de ambasadă sau legație, condusă de un ambasador sau de un nunțiu.

3. delegație trimisă de un stat în străinătate cu un scop determinat.

4. acțiunea de propagare a creștinismului în țările cu o altă religie.


Rezultate secundare (Misiune.):

Admisiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. admission, lat. admissio)

1. intrare a agentului motor în cilindrul unei maşini sau în maşina care îl utilizează.

2. porţiune din cursa pistonului în timpul căreia agentul motor intră în cilindru.


Comisiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. commissio)

1. (jur.) comitere a unei infracţiuni.


Emisiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émission, lat. emissio)

1. faptul de a emite, de a pune în circulație; producere de către un organ, de către un corp sau un dispozitiv a unui sunet, a unei radiații etc.

2. evacuare a aburului din cilindrul mașinilor sau din rotorul turbinelor cu abur după ce acesta a efectuat lucrul mecanic.

3. punere în circulație a unor hârtii de valoare, monede, medalii, mărci și efecte poștale de către un stat, o bancă etc.

4. marcă poștală sau serie de mai multe mărci puse oficial în circulație.

5. program transmis prin radio sau televiziune.


Exoemisiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exoémission)

1. emisiune de electroni de către o suprafaţă (ne)metalică supusă în prealabil unei acţiuni fizice.


Expromisiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. expromissio, fr. expromission)

1. substituţie de debitori în dreptul roman, care se caracteriza prin faptul nu exista o înţelegere prealabilă între debitori.


Fotoemisiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photoémission)

1. emisiune de electroni prin efect fotoelectric.


Accent

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accent, lat. accentus)

1. intonaţie specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensităţii vocii.

2. semn grafic care indică această intonaţie.

3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.

4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.

5. inflexiune afectivă a vocii.

6. (fig.) importanţă.

7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.


Agent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agent, lat. agens)

1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituţii, întreprinderi etc. care îndeplineşte anumite însărcinări.

2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relaţiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viaţa economică a unei societăţi comerciale; ~ secret = cel care îndeplineşte o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulaţie = (sub)ofiţer de poliţie cu îndrumarea, supravegherea şi controlul circulaţiei pe drumurile publice.

3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.

4. ~ patogen = microorganism care determină apariţia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acţiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acţiunii unui verb pasiv; propoziţie completivă de ~ = propoziţie care arată acţiunea exprimată printr-un verb pasiv.


Ambasadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambassade)

1. reprezentanţă diplomatică a unei ţări, condusă de un ambasador.

2. ansamblul agenţilor diplomatici; localul în care îşi desfăşoară activitatea.

3. (fig.) solie, misiune.


Ambasador, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. ambassadeur)

1. diplomat de cel mai înalt rang, care reprezintă un stat pe lângă un alt stat sau o organizaţie internaţională.

2. persoană însărcinată cu o misiune, cu un mesaj.


Angajament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. engagement)

1. obligaţie luată de cineva din proprie iniţiativă; promisiune solemnă.

2. obligaţie asumată în scris de o întreprindere faţă de bancă.

3. angajare a cuiva într-un loc de muncă.

4. punere a pucului sau a mingii în joc.


Antestator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antestator)

1. parte componentă a unei turbine hidraulice pentru consolidarea şi rigidizarea muchiilor fantei de admisiune spre stator a camerei în spirală.