Parte de vorbire: s.
Origine: (it. custode, lat. custos, -odis)
1. cel care are în grijă paza unor bunuri.
2. lucrător într-o bibliotecă având misiunea de a supraveghea eliberarea şi restituirea cărţilor în sala de lectură.
3. cuvânt, silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, şi repetat la începutul paginii următoare pentru a arăta ordinea colilor şi a paginilor manuscriselor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dispense)
1. scutire (de o obligaţie); exceptare de la o regulă.
2. permisiunea de a face un lucru interzis în mod normal de o lege.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. escorteur)
1. (aero)navă cu misiune de escortă.
2. navă ușoară având misiunea de a proteja ambarcațiunile, convoaiele sau comunicațiile maritime.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. photoélectrique)
1. (despre emisiunea de electroni din metale) provocat de incidența radiației luminoase.
2. efect ~ = emisiune de electroni de către metale sau semiconductori sub acțiunea luminii; celulă ~ă = element de circuit electric, cu doi electrozi, care se bazează pe efectul fotoelectric; fotocelulă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glotte, gr. glotta)
1. deschizătură a laringelui care lasă să iasă aerul din plămâni şi serveşte la emisiunea sunetelor vocale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. investiture)
1. (în evul mediu) act solemn prin care cineva era învestit cu o demnitate, cu un drept etc.
2. act prin care seniorul acorda vasalului său un beneficiu, o feudă.
3. act de numire și de confirmare în funcție a unui prelat.
4. act prin care un partid politic desemnează un candidat pentru o funcție electivă.
5. vot de ~ = act prin care o adunare (parlament) dă unui om de stat misiunea de a constitui guvernul.