Dictionar

misogin, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. misogyne)

1. (persoană) care are o ostilitate sau un dispreț evident față de femei, față de sexul feminin (ex. celibatar misogin, un misogin narcisist).
2. adj. (despre bărbați) care urăște femeile.
3. (anton.) filogin.
 

misoginie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. misogynie)

1. (vorbind de un bărbat în general) aversiune sau dispreț față de femei, față de sexul feminin; tendința de a evita compania femeilor.
2. misoginism.
 

misoginism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. misogynisme)

1. ură, dispreț, sau prejudecată față de femei; misoginie.
 

ginefob, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ginefobie)

1. (bărbat) care suferă de ginefobie; misogin.
 

misogin, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. misogyne)

1. (persoană) care are o ostilitate sau un dispreț evident față de femei, față de sexul feminin (ex. celibatar misogin, un misogin narcisist).
2. adj. (despre bărbați) care urăște femeile.
3. (anton.) filogin.
 

misoginie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. misogynie)

1. (vorbind de un bărbat în general) aversiune sau dispreț față de femei, față de sexul feminin; tendința de a evita compania femeilor.
2. misoginism.
 

misoginism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. misogynisme)

1. ură, dispreț, sau prejudecată față de femei; misoginie.
 

filogin

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. philogyne)

1. persoană care iubește femeile.
2. (anton.) misogin.