Dictionar

Rezultate principale (Misticism.):

Misticism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mysticisme)

1. concepţie ideologico-idealistă asupra lumii, la baza căreia stă credinţa în existenţa unor forţe supranaturale cu care omul ar putea comunica prin revelaţie, intuiţie, extaz; mistică.


Rezultate secundare (Misticism.):

Daoism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. taoïsme)

1. filozofie religioasă chineză fondată de Lao-tzu, cu origini incerte care se situează aproximativ în mileniul I î.Hr., care este în același timp o religie organizată, un misticism solitar și un set de practici oculte.

2. (var.) taoism.


Gândirism

Parte de vorbire: s.
Origine: („Gândirea“ + -ism)

1. curent ideologic şi politic din România, format în jurul revistei „Gândirea”, care propovăduia misticismul ortodox, tradiţionalismul, naţionalismul şi unitatea naţională deasupra claselor sociale, sub egida bisericii.


Mistic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. mystique, gr. mystikos)

1. adj. stăpânit de misticism.

2. ascuns, neștiut, tainic.

3. s. m. f. adept al misticismului.

4. s. f. orientare în cadrul religiei sau gândirii filozofico-religioase care afirmă posibilitatea contactului direct sau comuniunii între om și divinitate; misticism.


Misticitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mysticité)

1. caracterul a ceea ce este mistic, impregnat de un devotament fervent, care vizează unirea intimă cu divinitatea; misticism.


Neoplatonism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néo-platonisme)

1. doctrină filozofică care, reunind într-o viziune originală idealismul platonician cu idei pitagoreice, stoice şi cu misticismul oriental, proclamă ideea creării lumii prin „emanaţia” din divinitate şi pe aceea a cunoaşterii prin extaz mistic.


Pietism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. piétisme)

1. doctrină ascetică protestantă, care promovează respectarea riguroasă a practicilor religioase, pietatea şi misticismul.