Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. mystique)
1. doctrină și practică religioasă care tinde prin asceză, meditație etc. să determine un contact direct sau o comuniune între om și divinitate; misticism.
2. (prin ext.) un sistem de afirmații referitoare la un obiect care este pus mai presus de orice discuție sau căruia i se atribuie un fel de virtute magică; (prin ext.) orice ideal (ex. ~a păcii).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. atomistique)
1. știință care se ocupă cu atomul și energia atomică; fizică nucleară.
2. teorie care admite că toate corpurile simple sunt formate din atomi și care se ocupă cu studiul legilor, fenomenelor, ipotezelor etc. care rezultă din această admitere; atomism, teorie atomică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. enigmistica)
1. știința jocurilor distractive; totalitatea jocurilor distractive bazate pe încifrarea și descifrarea cuvintelor (rebus, monoverbe, criptograme etc.).
2. jocuri de vigilență mentală care propun ghicirea unui cuvânt (frază sau concept), pe baza indicațiilor și aluziilor conținute într-o proză sau text în versuri (puzzle-uri, ghicitori, șarade etc.), sau în figuri geometrice și desene, adesea completate cu cuvinte, silabe sau litere (rebus, jocuri geometrice etc.), sau prin modificarea, conform anumitor reguli, a cuvântului sau a frazei propuse (anagrame, metateze etc.).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)
1. poezie în care iniţialele versurilor, citite vertical, formează un cuvânt, o sintagmă etc.
2. poem în care cuvântul sau expresia ascunsă apare citind primele litere, primele silabe sau primele cuvinte ale fiecărei linii pe verticală; putem complica citirea (un cuvânt sau o literă din două, ultimele litere, al doilea cuvânt etc.) pentru a transforma acest poem într-o problemă enigmistică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)
1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.
2. şcoala ~ă = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu.
3. de o subtilitate excesivă.
4. artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anagogie)
1. elevația sufletului către lucrurile divine.
2. interpretare spirituală și mistică a Scripturilor.
3. interpretare a Scripturii, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric şi spiritual.
4. figură de retorică prin care se trece de la particular la general.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anagramme)
1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau unei fraze pentru a se obţine un alt cuvânt sau o altă frază.
3. problemă enigmistică în care prin schimbarea ordinii se obţin cuvinte, propoziţii, fraze cu alt înţeles.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ana/gramă/ + lo/go/grif)
1. problemă enigmistică, îmbinare între anagramă şi logogrif.
Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + monoverb)
1. problemă enigmistică în care exprimarea se face printr-un cuvânt ce trebuie transformat în monoverb.