mitologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mythologique)

1. referitor la mitologie.

crater/crater

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cratère, lat. crater, gr. krater)

1. (ant.) vas mare, frumos pictat cu scene mitologice și cu două torți laterale, în care se amesteca apa cu vinul la ospețe.
2. deschizătură largă și conică a unui vulcan, prin care se revarsă lava.
3. gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafața Pământului.
4. ~ lunar = adâncitură rotundă de pe suprafața Lunii.

demitologiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (engl. demythologize)

1. a înlătura caracterul mitic al cuiva sau a ceva; a înlătura forma mitologică pentru a descoperi sensul care stă la baza ei; a demitiza.

emblemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. emblème, lat., gr. emblema)

1. (ant.) compoziție decorativă cu sens simbolic, centrată pe un semn geometric sau zoomorf și având implicații mitologice.
2. mozaic încastrat în pereții sălilor romane.
3. obiect, semn grafic, imagine care simbolizează o anumită idee.
4. figură alegorică; simbol.

empire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. /style/ Empire)

1. stil ~ = stil din timpul lui Napoleon I, caracterizat în arhitectură prin monumentalitate și somptuozitate, iar în artele decorative printr-o îmbinare a motivelor mitologice cu acelea ale emblemelor militare.

erou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héros, lat. heros)

1. (ant.) personaj mitologic născut dintr-un muritor și o divinitate, înzestrat cu puteri supraomenești și despre care se povesteau fapte mărețe; semizeu.
2. (p. ext.) denumire dată de greci unor oameni deosebit de viteji, autori ai unor fapte mărețe.
3. persoană vestită prin forța, vitejia și biruințele sale în războaie, în lupte; personalitate distinsă prin faptele sale mărețe.
4. ostaș căzut pe câmpul de luptă.
5. persoană deosebită prin calitățile sale morale și prin acțiunile sale mărețe; om care se distinge în mod special într-un anumit domeniu.
6. personaj principal al unei întâmplări.
7. (în trecut) erou al muncii (socialiste) = titlu de înaltă distincție acordat de stat persoanelor care se deosebesc printr-o muncă de valoare excepțională pentru societate; persoană care a primit acest titlu.

ionian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ionien)

1. referitor la Ionia antică.
2. propriu ionienilor.
3. dialect ~ = unul dintre principalele dialecte ale limbii grecești, vorbit în Ionia; școala ~ă = orientare în filozofia greacă din sec. VII-VI a. Chr., care opunea reprezentărilor mitologice tradiționale despre lume o concepție materialist-naivă.