Parte de vorbire: s.
Origine: (it. mitragliera)
1. armă automată montată pe afet, cu tir foarte rapid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. automitrailleuse)
1. automobil blindat prevăzut cu un tun şi mitraliere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. photomitrailleuse)
1. aparat de instruire folosit pentru verificarea tragerilor din avion pe bază de fotografii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (moto1- + mitralieră)
1. mitralieră instalată pe o motocicletă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după rus. lafeti, germ. Laffette, fr. affût)
1. suport aruncător al unei arme de foc (tun, mitralieră, aruncător).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. automate, germ. Automat, lat. automatus, gr. automatos)
1. adj. acţionat cu ajutorul unui dispozitiv care efectuează singur o anumită operaţie.
2. armă ~ă = (şi s. n.) = armă de foc la care armarea se face automat; pistol-mitralieră.
3. (şi adv.) care se face mecanic.
4. s. n. aparat, dispozitiv, maşină care, fără intervenţie exterioară, efectuează o anumită operaţie.
5. ~ de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holului şi scările din blocuri.
6. unitate în care băuturile şi alimentele uşoare sunt servite automat, prin introducerea într-un aparat a unor fise sau monede.
7. (fig.) om lipsit de voinţă, fără iniţiativă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. mitrailler, it. mitragliare)
1. a supune tirului de mitralieră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (moto1- + mitralieră)
1. mitralieră instalată pe o motocicletă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (ngr. pistoli, germ. Pistol)
1. armă de foc de dimensiuni mici, mânuită cu o singură mână.
2. ~-mitralieră = armă automată cu țeavă scurtă și cu bătaie mai mică decât a puștii-mitralieră; ~-rachetă = pistol de semnalizare cu rachete.
3. aparat portativ, de forma pistolului, pentru vopsit, nituit etc.