Dictionar

arhetip

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archétype, lat. archetypum)

1. (fil.; la Platon) modelul prim, inițial, ideal al obiectelor sensibile, considerate ca reprezentări imperfecte și copii ale sale.
2. fiecare din modulii ancestrali universali ai intuiției și intelectului care apar, potrivit psihologiei abisale, în vis și în mituri.
3. tip originar, prim.
4. original (manuscris, operă) după care se fac reproduceri.
 

djinn

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. djinn)

1. spirit binefăcător sau răufăcător în miturile religiei musulmane.
 

Édda

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Edda)

1. culegere de legende și mituri ale vechilor popoare scandinave.
 

mitofobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. mythophobia)

1. teamă patologică de mituri.
 

mitograf, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. mythographe)

1. specialist în mitografie, disciplină care cercetează și compară structurile și sensurile miturilor; mitolog.
2. autor care studiază miturile, fabulele anticilor și dă o explicație acestora.
3. scriitor de mituri, fabule, basme.
 

mitografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mythographie)

1. studiu sistematic al miturilor.