Parte de vorbire: vb.
Origine: (mixt)
1. a alcătui o şcoală, o clasă mixtă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (de1- + mixt)
1. a despărţi în şcoli sau clase diferite fetele de băieţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétophénone)
1. cetonă mixtă, lichid incolor cu miros aromatic, solubil în alcool şi eter, folosit în industria parfumurilor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adénochondrome)
1. (med.) tumoare cartilaginoasă la nivelul unei glande.
2. (med.) tumoare compusă atât din țesut glandular, cât și din țesut cartilaginos, precum o tumoare mixtă a glandelor salivare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. créole)
1. om de rasă albă, urmaş al primilor colonişti europeni în America Latină sau în coloniile intertropicale (Antile).
2. (s. f.) limbă mixtă provenind din contactul spaniolei, portughezei sau francezei cu un idiom indigen, vorbită de creoli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lipofibrome)
1. tumoare mixtă, din ţesut adipos şi fibros; adipofibrom.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lipomyxome)
1. tumoare mixtă din ţesut adipos şi mucos.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mixotrophe)
1. (despre organisme) cu nutriţie mixtă, autotrofă şi heterotrofă sau saprofită şi parazitică; mixotrofic.