mișcare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. mouvement, rus. dvijenie)

1. acțiune, curent care grupează un număr mare de oameni în jurul unei activități de interes general, al unei idei sau al unei concepții.
2. acțiune organizată de masă, care tinde să realizeze un scop social-politic.
3. (muz.) grad de accelerare sau de încetinire a unei măsuri; tempo.
4. parte a unei lucrări muzicale ciclice, de mari dimensiuni (simfonie, sonată).

automișcare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după rus. samodvijenie)

1. mișcare, dezvoltare, devenire neîntreruptă a naturii, societății și gândirii, determinată de cauze, de contradicții interne proprii tuturor obiectelor și fenomenelor.

abducție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abduction, lat. abductio)

1. mișcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului; (înv.) abducțiune.
2. (antonime) aducție, (înv.) aducțiune.

aboliționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abolitionnisme)

1. mișcare politică apărută la sfârșitul sec. XVIII în S.U.A., care susținea desființarea sclavajului.
2. curent de opinie care susține necesitatea abolirii unor relații sociale, a unui regim politic, unei pedepse.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

absorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe.
2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
7. extragere, aspirare.

accelerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accélération, lat. acceleratio)

1. creștere a vitezei unui corp în mișcare în unitatea de timp.
2. ~ gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă.

actinotropism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. actinotropisme)

1. îndreptare a plantelor către radiațiile de lumină.
2. mișcare de curbură sub influența unor radiații unilaterale de lumină.