Dictionar

mistelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mistelle)

1. must de struguri alcoolizat, pentru a-i opri fermentația.
 

mister 1

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. mystère, lat. mysterium, gr. mysterion)

1. (pl.) ritual religios secret în Grecia și Roma antică, la care participau numai cei inițiați.
2. doctrină religioasă care nu era împărtășită decât unui număr restrâns de inițiați.
3. dogmă religioasă creștină care trebuie primită așa cum este și care se crede a fi inaccesibilă rațiunii.
4. lucrare dramatică medievală cu subiect biblic și hagiografic.
5. ceea ce este necunoscut, neînțeles, încă inexplicabil; taină; secret.
 

mister 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. mister)

1. inv. (adresare în Anglia către un bărbat care nu are titlu nobiliar) domn.
 

misterios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mystérieux)

1. (și adv.) tainic, secret.
2. ascuns; care face o taină din orice; enigmatic.
 

misterioso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. misterioso)

1. (muz.) misterios, enigmatic, sumbru.
 

misteriozitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (misterios + -itate)

1. taină de care e înconjurat ceva sau cineva; obscuritate, mister.
 

adept, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adepte, lat. adeptus)

1. persoană care aderă la o teorie, la o doctrină etc.
2. (prin ext.) persoană care împărtășește convingerile cuiva.
3. inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc.
 

antijunimist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (anti- + junimist)

1. (persoană) care este împotriva junimismului, care se opune manifestărilor junimiste în literatură sau politică.
 

arcan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arcane, lat. arcanum)

1. (pl.) taină, secret, mister.
2. loc tainic, misterios.
3. nume dat ciclurilor astrologice de proveniență egipteană.
 

enigmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. énigmatique)

1. care constituie o enigmă; tainic, misterios.
 

enigmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. énigme, lat. aenigma, gr. ainigma)

1. lucru greu de înțeles, de lămurit; taină, mister.
2. ghicitoare.
3. joc distractiv (în versuri), ca o ghicitoare; șaradă.
 

fabianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. fabianism, fr. fabianisme)

1. doctrină a unei organizații reformiste din Anglia, care preconiza trecerea treptată de la capitalism la socialism pe calea reformelor de stat.