Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cadre, (II) rus. kadri)
1. structură de rezistenţă din bare de lemn, metal, beton armat etc., legate rigid; suport pentru diferite aparate.
2. ramă.
3. aparat de gimanstică pentru mişcări de mlădiere.
4. pervaz.
6. (fig.) limitele în care se desfăşoară o activitate, o acţiune.
7. element al unei mărci poştale, detaliul exterior al desenului.
8. imagine înregistrată pe un film fotografic; clişeu, negativ.
9. subdiviziune a acţiunii unui film, reprezentând o succesiune continuă de imagini; câmp(1).
10. (tv.) figura descrisă de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini.
11. antenă de forma unei bobine, cu un număr mic de spire, în recepţiile radioelectrice şi în radiogoniometrie.
12. (pl.) serviciu administrativ al unei întreprinderi, instituţii etc. care se ocupă cu angajarea şi evidenţa personalului.
13. efectiv al unei întreprinderi, instituţii, organizaţii etc.; (sg.) cel care face parte dintr-un asemenea efectiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flexion, lat. flexio)
1. încovoiere, îndoire; mlădiere.
2. totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvânt pentru a exprima diferite raporturi gramaticale.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ton, lat. tonus)
1. sunet (muzical).
2. intervalul dintre două trepte alăturate ale gamei diatonice, echivalent cu două semitonuri.
3. a da ~ul = a) a stabili tonalitatea unei cântări vocale, cu diapazonul; b) a iniția ceva.
4. mlădiere, inflexiune a vocii, intonație.
5. fel de a-și exprima gândurile; fel de a fi, de a se purta.
6. atmosferă specifică din cuprinsul unei opere (literare).
7. nuanță a culorii (într-un tablou).
8. culoare dominantă, tonalitatea generală a unui tablou.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (undui + -eală)
1. mișcare în unde a suprafețelor apelor; curgere șerpuită a unei ape; unduire.
2. formare (în mișcare) a unei linii șerpuitoare; unduire.
3. (figurat) mlădiere a unui sunet sau a vocii; modulare, unduire.