Dictionar

mnemotehnic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f.  
Etimologie: (fr. mnémotechnique)

1. I. care se referă la mnemonică, arta de a dezvolta și ajuta memoria; mnemonic.
2. II. ansamblu de procedee pentru întipărirea în memorie a unor informații necesare; mnemonică, mnemotehnie.
 

mnemonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mnémonique, gr. mnemonikos, /II/ engl. mnemonics

1. adj. mnemotehnic.
2. s. f. mnemotehnică.
3. (inform.) identificator al unei operații cod mașină, care reflectă semantica operației.
 

mnemotehnie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mnémotechnie)

1. ansamblu de procedee și tehnici, uneori foarte vechi, care măresc capacitatea de memorare a informației; mnemotehnică, (rar) mnemonică.
 

topologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. topologique)

1. referitor la topologie.
2. sistem ~ = sistem mnemotehnic prin care ideile abstracte se corelează cu ideile concrete, familiare.