OK
X
aburomobil
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (din abur + [auto]mobil)
1.
automobil
cu
aburi.
aeroautomobil
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (aero- + automobil)
1.
vehicul
terestru
care
se
poate
susține
deasupra
solului
prin
o
pernă
de
aer.
autoelectromobil
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (auto- + electro- + mobil)
1.
automobil
care
funcționează
atât
cu
benzină,
cât
și
cu
energie
electrică;
automobil
hibrid.
automobil
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. automobile)
1.
vehicul
terestru
cu
patru
(sau
mai
multe)
roți,
de
la
unul
la
șapte
locuri,
echipat
cu
un
motor
și
o
rezervă
de
energie
pentru
acesta,
ceea
ce
face
ca
acest
vehicul
să
fie
autonom
pe
câteva
zeci
sau
sute
de
kilometri.
2.
~
blindat
=
automobil
acoperit
cu
un
fel
de
armură
de
oțel
care
îl
protejează
împotriva
gloanțelor.
3.
(prin
abreviere)
auto.
electroautomobil
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (electro- + automobil)
1.
automobil
acționat
electric.
electromobil
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Elektromobil, fr. électromobile)
1.
automobil
cu
motor
electric.
achinetospor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. akinétospore)
1.
celulă
asexuată
imobilă
și
de
rezistență,
formată
prin
fragmentare,
la
cloroficee
și
cianoficee.
acrochinezie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acrokinésie)
1.
mobilitate
deosebită,
ca
amploare
și
rapiditate
a
extremităților.
acvaplanare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. aquaplanage, engl. aquaplaning)
1.
derapaj
al
unui
automobil
ce
se
deplasează
cu
viteză,
provocat
de
existența
unei
pelicule
de
apă
între
șosea
și
pneuri.
afiș
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. affiche)
1.
înștiințare
publică,
tipărită,
care
se
fixează
sau
se
distribuie
în
anumite
locuri.
2.
cap
de
~
=
primul
nume
de
pe
afișul
care
anunță
un
spectacol;
actor
celebru.
3.
gen
de
artă
grafică
cu
funcție
mobilizatoare,
de
informare,
de
reclamă.
agil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. agile, lat. agilis)
1.
sprinten,
vioi;
mobil,
activ.
2.
îndemânatic,
dibaci,
priceput.
alerta
Parte de vorbire:
I. vb. tr, II. vb. intr.
Etimologie: (fr. alerter)
1.
I.
a
avertiza
despre
un
pericol
(lansând
semnalul
de
alertă);
a
alarma.
2.
(mil.)
a
ordona
unei
formații
militare
să
fie
pregătită
de
intervenție.
3.
(prin
ext.)
a
da
un
impuls,
a
mobiliza
la
acțiune.
4.
a
atrage
atenția,
a
preveni.
5.
II.
a
fi
cuprins
de
alertă;
a
se
alarma;
a
se
neliniști.