Rezultate secundare (Mobil;):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (din abur + [auto]mobil)
Parte de vorbire: s.
Origine: (aero- + automobil)
1. vehicul terestru care se poate susţine deasupra solului prin o pernă de aer.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (auto- + electro- + mobil)
1. automobil care funcţionează atât cu benzină, cât şi cu energie electrică; automobil hibrid.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. automobile)
1. vehicul terestru cu patru (sau mai multe) roți, de la unul la șapte locuri, echipat cu un motor și o rezervă de energie pentru acesta, ceea ce face ca acest vehicul să fie autonom pe câteva zeci sau sute de kilometri.
2. ~ blindat = automobil acoperit cu un fel de armură de oțel care îl protejează împotriva gloanțelor.
3. (prin abreviere) auto.
Parte de vorbire: s.
Origine: (electro- + automobil)
1. automobil acţionat electric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Elektromobil, fr. électromobile)
1. automobil cu motor electric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. akinétospore)
1. celulă asexuată imobilă şi de rezistenţă, formată prin fragmentare, la cloroficee şi cianoficee.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrokinésie)
1. mobilitate deosebită, ca amploare şi rapiditate a extremităţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. aquaplanage, engl. aquaplaning)
1. derapaj al unui automobil ce se deplasează cu viteză, provocat de existenţa unei pelicule de apă între şosea şi pneuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affiche)
1. înştiinţare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.
2. cap de ~ = primul nume de pe afişul care anunţă un spectacol; actor celebru.
3. gen de artă grafică cu funcţie mobilizatoare, de informare, de reclamă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agile, lat. agilis)
1. sprinten, vioi; mobil, activ.
2. îndemânatic, dibaci, priceput.
Parte de vorbire: I. vb. tr, II. vb. intr.
Origine: (fr. alerter)
1. I. a avertiza despre un pericol (lansând semnalul de alertă); a alarma.
2. (mil.) a ordona unei formații militare să fie pregătită de intervenție.
3. (prin ext.) a da un impuls, a mobiliza la acțiune.
4. a atrage atenția, a preveni.
5. II. a fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști.