Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. hôtel)
1. local unde se închiriază pentru o perioadă scurtă, care se numără în nopți (sau ore), o cameră pentru a locui acolo și mai ales pentru a dormi acolo.
2. casă mobilată care are facilități de un anumit confort, și oferă călătorilor, contra cost, cazare, servicii și uneori mâncare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. refuge, lat. refugium)
1. faptul de a se refugia; timpul petrecut ca refugiat.
2. loc de scăpare, de adăpost în fața unei primejdii; azil.
3. (fig.) consolare, mângâiere.
4. loc izolat, liniștit, în care se retrage cineva.
5. teritoriu protejat temporar pentru ocrotirea unor specii de animale, păsări sau plante în anumite perioade ale anului.
6. loc special amenajat în mijlocul unei străzi pentru a feri pe cetățeni de circulația mașinilor.
7. construcție pe munte, mobilată sumar, destinată să găzduiască pe alpiniști în cursul unei ascensiuni.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. salon)
1. cameră frumos mobilată în care se primesc musafiri.
2. sală publică în care se organizează baluri, reuniuni etc.
3. sală în care se organizează expoziții de pictură, de sculptură etc.; (p. ext.) expoziția însăși.
4. cenaclu literar, artistic, filozofic etc.
5. sală în care se desfășoară unele activități profesionale destinate publicului.
6. cameră mare cu paturi pentru bolnavi într-un spital.