Dictionar

mobilier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mobilier)

1. totalitatea mobilelor dintr-o încăpere, locuinţă, instituţie.
 

aplică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. applique)

1. ornament în relief care se aplică pe veşminte, vase, mobilier etc.
2. lampă de iluminat, care se fixează pe perete.
 

art deco

Parte de vorbire:   s. f.  
Etimologie: (engl. art déco)

1. artă aplicată obiectelor utilitare (mobilier, costumaţie, ceramică).
 

bancă 3

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banc, germ. Bank)

1. piesă de mobilier, cu sau fără rezemătoare, pe care pot şedea deodată mai multe persoane.
2. scaun cu pupitru pe care stau elevii în clasă.
3. a sta în ~a sa = a fi neutru, a sta oasiv, indiferent.
 

Biedermeier

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. Biedermeier)

1. /bi-der-má-ier/ adj. stil ~ = stil de mobilier caracterizat prin forme simple, suprafeţe netede, lemn curbat, cu aspect general greoi.
 

decor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décor)

1. ansamblu de obiecte (panouri, mobilier etc.) pentru a crea cadrul în care se desfăşoară un spectacol, un balet, un film.
2. (fig.) cadru, ambianţă; peisaj, tablou.
3. podoabă, ornament; ornamentaţie.
 

directoire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. directoire)

1. stil ~ (şi s. n.) = stil dezvoltat în timpul Directoratului în Franţa, în decor, mobilier şi modă, care se caracterizează prin inspiraţia din vechea artă egipteană, precum şi din cea greco-romană.