Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. mobiliser)
1. tr. a chema sub arme, a pune o armată pe picior de război.
3. a antrena şi stimula o colectivitate în vederea unei acţiuni de interes general.
4. (med.) a pune un bolnav să umble, să se mişte.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démobiliser)
1. a trece forţele armate de la starea de mobilizare la cea de pace.
2. (fig.) a face să slăbească combativitatea, perseverenţa cuiva; a descuraja.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. immobiliser)
1. a pune pe cineva sau ceva în imposibilitatea de a se mişca; a înţepeni.
2. a investi mari disponibilităţi materiale şi băneşti într-o întreprindere, într-o afacere, scoţându-le din circuitul normal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mobilisable)
1. care poate fi mobilizat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mobilisateur)
1. care mobilizează (2), antrenant; care îndeamnă la luptă, la o activitate socială.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affiche)
1. înştiinţare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.
2. cap de ~ = primul nume de pe afişul care anunţă un spectacol; actor celebru.
3. gen de artă grafică cu funcţie mobilizatoare, de informare, de reclamă.
Parte de vorbire: I. vb. tr, II. vb. intr.
Origine: (fr. alerter)
1. I. a avertiza despre un pericol (lansând semnalul de alertă); a alarma.
2. (mil.) a ordona unei formații militare să fie pregătită de intervenție.
3. (prin ext.) a da un impuls, a mobiliza la acțiune.
4. a atrage atenția, a preveni.
5. II. a fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embrochage)
1. procedeu de imobilizare în caz de fracturi prin introducerea unei tije metalice în cavitatea medulară a fragmentelor fracturate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ankylose, gr. ankylosis)
1. imobilizare a unei articulaţii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. ancorare)
1. intr. a imobiliza o navă, o mină cu ajutorul ancorei (1).
2. tr. a lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate.
3. tr., refl. (fig.) a (se) fixa pe o bază solidă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Arthrogrypose, fr. arthrogryposis)
1. imobilizare persistentă a unei articulaţii prin contracţia spastică a musculaturii corespunzătoare (cu luxaţii).