Dictionar

mobila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. meubler)

1. a aranja o cameră, o locuință cu mobila necesară.
 

mobilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. mobile, fr. meuble, germ. Möbel)

1. obiect care servește la amenajarea unei locuințe.
2. (col.) mobilier.
3. (herald.) orice piesă în alcătuirea unei steme, a unui scut.
 

demobila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. démeubler)

1. a scoate mobila (dintr-o încăpere).
 

remobila

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (re- + mobila, după fr. remeubler)

1. a mobila din nou sau cu mobilier nou, a schimba mobila.
 

achinetospor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. akinétospore)

1. celulă asexuată imobilă și de rezistență, formată prin fragmentare, la cloroficee și cianoficee.
 

alidadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alidade)

1. dispozitiv, riglă gradată atașată unui instrument goniometric, pentru măsurarea unghiurilor.
2. parte mobilă a unui teodolit.
 

antecuirasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. avant-cuirasse)

1. blindaj inelar care protejează calota mobilă a turelelor, montat în construcția de zidărie sau beton a unei fortificații.
 

articulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. articulation, lat. articulatio)

1. (anat.) încheietură, nod; loc de inserție a unui organ pe altul; legătură (mobilă) între oase.
2. (tehn.) legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui ax.
3. mod de a pronunța un sunet.
 

autolibrărie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + librărie)

1. librărie mobilă, instalată într-un autovehicul.
 

bandotecă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bandothèque, germ. Bandotek)

1. arhivă de benzi magnetice.
2. încăpere, mobilă pentru benzi.