Rezultate principale (Moda):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. moda, germ. Moda, fr. mode)
1. fel de a se îmbrăca, de a se purta etc., particular unei anumite epoci; gust, preferință la un moment dat pentru un anumit fel de a se îmbrăca.
2. magazin de ~ = magazin de pălării de damă sau de accesorii pentru îmbrăcămintea femeiască; jurnal (sau revistă) de ~ = publicație care cuprinde modele de haine.
Rezultate secundare (Moda):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accommoder, lat. accommodare)
1. refl. a se adapta la anumite condiţii noi de viaţă, de mediu; a se obişnui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commode)
1. mobilă scundă, cu sertare pentru lenjerie; scrin.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démoder)
1. refl. a nu mai corespunde modei.
2. (despre idei, concepţii, teorii) a înceta să mai fie actual; a se perima.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. incommoder, lat. incommodare)
1. a deranja, a jena, a stingheri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. modal)
1. referitor la mod (2, 3), de mod.
2. propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care arată modul acţiunii din regentă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. modalité)
1. procedeu, mod de a face, de a prezenta ceva.
2. (log.) criteriu de diferenţiere a judecăţilor după gradul lor de certitudine.
3. caracterul unei fraze muzicale determinat de raportul de intervale dintre sunetele componente.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accommodable)
1. care se poate acomoda ușor; cu care se poate deprinde ușor.
2. (antonime) inacomodabil, neacomodabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)
1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accommodateur)
1. (muşchi) la acomodarea cristalinului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accommodation)
1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accommodomètre)
1. aparat pentru măsurarea capacităţii de acomodare a ochiului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)
1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.
2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii şi consemnaţiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.