Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. colon)
1. semn de punctuaţie antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct şi virgulă în punctuaţia modernă).
2. subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éther, lat. aether, gr. aither, cer)
1. (chim.) combinație organică, obținută din alcooli sau fenoli, cu mare întrebuințare în industrie.
2. eter sulfuric (sau etilic) (adesea fără determinare) = lichid incolor, foarte volatil, inflamabil, cu miros puternic, obținut din alcool etilic și acid sulfuric și întrebuințat în medicină ca narcotic și dezinfectant, precum și în unele ramuri ale industriei.
3. substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă), care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice.
4. fig. (învechit) aer, atmosferă, cer, văzduh.
5. (în concepția unor filozofi greci antici) al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hétaïrie, gr. hetaireia)
1. (în Grecia antică) asociaţie aristocratică, adesea secretă, cu caracter politic.
2. (în Imperiul Bizantin) corp de gardă imperială compus din mercenari străini.
3. (în Grecia modernă) societate literară sau politică; eterie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. morphème)
1. element morfologic (prefix, sufix, desinenţă) care serveşte la formarea cuvintelor şi a formelor flexionare ale acestora.
2. (în concepţia modernă) cea mai mică unitate în sens determinat din structura morfologică a cuvântului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pentamètre, gr. pentametrou)
1. vers greco-latin de cinci picioare.
2. (în metrica modernă) vers cu cinci silabe accentuate.