Parte de vorbire: adj.
Origine: (modul + -at, I. modul; II. modula)
1. I. (despre mobilă) format din module; modular.
2. II care este executat cu modulații; care are modulații.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. modulation, lat. modulatio, it. modulazione)
1. modificare a amplitudinii frecvenţei sau fazei unei oscilaţii armonice.
2. (muz.) trecere a unui sunet, a unei melodii dintr-o tonalitate în alta; serie de inflexiuni corespunzătoare unei emisiuni vocale.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. modulateur)
1. adj. care modulează.
2. s.n. circuit electric, dispozitiv cu ajutorul căruia se efectuează o modulaţie.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. démoduler)
1. a efectua o demodulaţie; a reconstitui un semnal modulat.
2. (inform.) a converti datele digitale în semnal analogic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Demodulator, fr. démodulateur)
1. circuit sau montaj electric în care are loc demodulaţia oscilaţiilor de înaltă frecvenţă modulate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Demodulation, fr. démodulation)
1. (radio, inform.) operaţie inversă modulaţiei; separare a oscilaţiei de joasă frecvenţă de unda purtătoare de înaltă frecvenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déviomètre)
1. aparat pentru măsurarea deviaţiei de frecvenţă a unei unde modulate în frecvenţă.
2. aparat pentru măsurarea deviaţiei musculare a ochiului, cu înregistrarea rezultatelor pe o schemă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. discriminateur)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exclamation, lat. exclamatio)
1. cuvânt, propoziţie, frază rostite cu o anumită modulaţie a vocii, prin care se exteriorizează o emoţie, un sentiment; strigăt.
2. figură de stil prin care atutorul exprimă, cu autorul unei exclamaţii (1), un sentiment puternic.