Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. auxiliare, lat. auxiliaris)
1. adj., s. n. (element) care ajută la ceva; pe plan secundar; accesoriu; ajutător.
2. verb ~ = verb care ajută la formarea timpurilor şi modurilor compuse: ~ de aspect = verb care ajută la exprimarea gradului de realizare a acţiunii.
3. (mat.) cu care se poate simplifica şi rezolva o problemă mai uşor.
4. s. m. ostaş roman aparţinând unui auxilium.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. iconologue)
1. specialist în iconologie, studiul modurilor de reprezentare în artele grafice și plastice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. léprologie)
1. (med.) ramură a medicinei specializată în studiul leprei, a modurilor ei de contaminare, a evoluției și a tratamentelor sale; studiul leprei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (reduce)
2. (mat.) simplificare pe bază de calcul a unei (in)egalități.
3. reacție în care un atom sau un ion câștigă electroni: scădere a stării de oxidație a unei substanțe ionice.
4. (log.) procedeu prin care se probează corectitudinea modurilor silogistice.
5. ~ la absurd = dovedirea adevărului unei legi prin demonstrarea faptului că acceptarea tezei contradictorii duce la consecințe absurde.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sous-dominante)
1. (muz.) treapta a patra a modurilor major şi minor; acord construit pe această treaptă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sub- + tonică)
1. (muz.) sunetul corespunzător dreptei a şaptea a modurilor majore melodice şi minore naturale, la intervalul de un ton, faţă de tonică.