modă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. moda, germ. Moda, fr. mode)

1. fel de a se îmbrăca, de a se purta etc., particular unei anumite epoci; gust, preferință la un moment dat pentru un anumit fel de a se îmbrăca.
2. magazin de ~ = magazin de pălării de damă sau de accesorii pentru îmbrăcămintea femeiască; jurnal (sau revistă) de ~ = publicație care cuprinde modele de haine.

acomoda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accommoder, lat. accommodare)

1. refl. a se adapta la anumite condiții noi de viață, de mediu; a se obișnui.
2. a se împăca.

comodă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commode)

1. mobilă scundă, cu sertare pentru lenjerie; scrin.

demoda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. démoder)

1. refl. a nu mai corespunde modei.
2. (despre idei, concepții, teorii) a înceta să mai fie actual; a se perima.

incomoda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. incommoder, lat. incommodare)

1. a deranja, a jena, a stingheri.

modal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. modal)

1. referitor la mod (2, 3), de mod.
2. propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care arată modul acțiunii din regentă.

modalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. modalité)

1. procedeu, mod de a face, de a prezenta ceva.
2. (log.) criteriu de diferențiere a judecăților după gradul lor de certitudine.
3. caracterul unei fraze muzicale determinat de raportul de intervale dintre sunetele componente.

acomodabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accommodable)

1. care se poate acomoda ușor; cu care se poate deprinde ușor.
2. (antonime) inacomodabil, neacomodabil.

acomodare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (acomoda)

1. acțiunea de a se acomoda; acomodație.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilație parțială între două sunete în contact direct.

acomodator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accommodateur)

1. (mușchi) la acomodarea cristalinului.

acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.

acomodometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accommodomètre)

1. aparat pentru măsurarea capacității de acomodare a ochiului.

acreditiv

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)

1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.
2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii și consemnațiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.