Rezultate secundare (Mofturos.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (bg. чудaт /čudat/)
1. (despre lucruri sau despre noțiuni abstracte) care iese din comun, neobișnuit, curios, straniu, bizar.
2. (despre oameni) care are ciudățenii, căruia cu greu îi poate intra cineva în voie, cu care greu se poate înțelege și împăca cineva; curios, sucit, supărăcios; capricios, mofturos.
3. plin de curiozitate, curios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fasona, cf. fr. façonné)
1. care a suferit operația de fasonare.
2. (despre obiecte) care a primit, căruia i s-a dat o anumită formă, prin prelucrare.
3. (fig.) format într-un anumit spirit.
4. (silv.; despre copacii doborâți) care este prelucrat și clasat.
5. (hort.) ale cărui ramuri și rădăcini au fost scurtate.
6. (fig.; fam.) care face fasoane, nazuri; mofturos; năzuros; capricios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (boier + -os)
1. cu gesturi și maniere de boier; care are obiceiuri și atitudini de boier.
2. căruia îi place să facă pe boierul.
3. (prin ext.) care este mofturos, pretențios.
Parte de vorbire: s.m. (Moldova)
Origine: (cf. germ. firlefanz)
1. (familiar) epitet dat unui om slab, mofturos sau lăudăros.