moiră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. moira)

1. (mit.; pl.) divinitate greacă personificând destinul.

broşat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (broşa)

1. acțiunea de a broșa; broşare, legat.
2. coasere împreună a foilor și coperților moi ale unei cărți, broșuri et cetera.
3. (tehn.) prelucrarea unei piese metalice pentru a obține găuri străpunse sau suprafețe exterioare de o anumită formă.

compoziţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. composition, lat. compostio)

1. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate, o substanţă, un corp etc.; structură.
2. compus; amestec.
3. operă artistică, muzicală.
4. mod de organizare a elementelor componente ale unei opere literare.
5. studiul regulilor de compunere a unei bucăţi muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli.
6. mod în care a fost compusă o bucată muzicală.
7. ordonare, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou.
8. (fot.) aranjament artistic şi raţional al unei imagini.
9. gen de pictură care reprezintă personaje în acţiune.
10. tip de interpretare a unui rol de către un actor.
11. compunere (4).
12. aliaj de plumb cu cositor, pentru lipituri moi.
13. formă de tipar constituită din elementele ei componente.

cornifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (corn + -ifica)

1. tr. a transforma celulele moi din stratul de bază al epidermei în celule cornoase.
2. (fam.; despre femei căsătorite) a-şi înşela soţul; a încornora.
3. refl. a se transforma în ţesut cornos.

cribriform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cribriforme)

1. care are formă de sită.
2. (despre o formaţie anatomică) perforat ca o sită.
3. (anat.) placă ~ă = regiune a osului etmoid asemănătoare cu o sită (care separă cavitatea nazală de creier).

cuestă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. cuesta)

1. formă de relief cu un povârniş, apărută într-o regiune în care straturile cu roci dure alternează cu cele moi, datorită eroziunii apelor curgătoare şi retragerii treptate a versanţilor.

epidermic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. épidermique)

1. (anat.) care aparține epidermei, privitor la epidermă, de natura epidermei; epidermoidal.