Rezultate secundare (Moi.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. moira)
1. (mit.; pl.) divinitate greacă personificând destinul.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (broşa)
1. acțiunea de a broșa; broşare, legat.
2. coasere împreună a foilor și coperților moi ale unei cărți, broșuri et cetera.
3. (tehn.) prelucrarea unei piese metalice pentru a obține găuri străpunse sau suprafețe exterioare de o anumită formă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. composition, lat. compostio)
1. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate, o substanţă, un corp etc.; structură.
4. mod de organizare a elementelor componente ale unei opere literare.
5. studiul regulilor de compunere a unei bucăţi muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli.
6. mod în care a fost compusă o bucată muzicală.
7. ordonare, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou.
8. (fot.) aranjament artistic şi raţional al unei imagini.
9. gen de pictură care reprezintă personaje în acţiune.
10. tip de interpretare a unui rol de către un actor.
12. aliaj de plumb cu cositor, pentru lipituri moi.
13. formă de tipar constituită din elementele ei componente.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (corn + -ifica)
1. tr. a transforma celulele moi din stratul de bază al epidermei în celule cornoase.
2. (fam.; despre femei căsătorite) a-şi înşela soţul; a încornora.
3. refl. a se transforma în ţesut cornos.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cribriforme)
2. (despre o formaţie anatomică) perforat ca o sită.
3. (anat.) placă ~ă = regiune a osului etmoid asemănătoare cu o sită (care separă cavitatea nazală de creier).
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. cuesta)
1. formă de relief cu un povârniş, apărută într-o regiune în care straturile cu roci dure alternează cu cele moi, datorită eroziunii apelor curgătoare şi retragerii treptate a versanţilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. épidermique)
1. (anat.) care aparține epidermei, privitor la epidermă, de natura epidermei; epidermoidal.