Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. molécule, lat. molecula)
1. cea mai mică parte dintr-o substanţă, care are compoziţia chimică şi structura la fel cu a substanţei respective.
2. ~-gram = cantitatea unei substanţe măsurată în grame, egală cu greutatea ei moleculară; mol1.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. moléculaire)
2. masă ~ă = număr care arată de câte ori molecula unei substanţe este mai grea decât atomul de hidrogen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. acétylation)
1. introducere a radicalului acetil în molecula unui compus organic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acyclique)
1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. acylation)
1. reacţie chimică de introducere a unui radical acil în molecula unui compus organic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activité, lat. activitas)
1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acţiune, ocupaţie.
2. situaţie a unui ofiţer care face parte din cadrele active ale armatei.
3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanţe radioactive.
4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacţie.
5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanţe, erupţii etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénosine)
1. nucleozidă dintr-o moleculă de adenină şi o pentoză.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhésion, lat. adhaesio)
1. aderare; exprimare scrisă a aderării.
2. forţă de atracţie moleculară care se exercită între două corpuri în contact.
3. (bot.) concreştere a două organe de natură diferită (frunza cu ramura).