Dictionar

molecular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. moléculaire)

1. referitor la molecule.
2. masă ~ă = număr care arată de câte ori molecula unei substanțe este mai grea decât atomul de hidrogen.
 

adeziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhésion, lat. adhaesio)

1. aderare; exprimare scrisă a aderării.
2. forță de atracție moleculară care se exercită între două corpuri în contact.
3. (bot.) concreștere a două organe de natură diferită (frunza cu ramura).
 

alotropie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allotropie)

1. proprietate a unor corpuri sau organisme de a se prezenta sub diferite forme ori de a fi diferite ca structură moleculară.
2. (biol.) proces de atracție reciprocă între două celule de sens opus.
 

amorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amorphisme)

1. stare a organismelor care, prin degenerescență, și-au pierdut forma specifică.
2. lipsă de orientare a complexelor macromoleculare.
 

anamorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anamorphisme)

1. evoluție morfologică progresivă la grupele de plante din timpurile geologice.
2. formare de minerale cu o compoziție mai complicată și cu densitate moleculară mai mare.
 

asfaltene

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asphaltènes)

1. constituenți ai asfalturilor din hidrocarburi cu greutate moleculară mare, insolubili în eter de petrol, care dau bitumului calitatea de aglomerat.
 

asociație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. association)

1. asociere, unire, întovărășire.
2. (biol.) grupare a indivizilor unei singure specii sau ai unor specii diferite.
3. grupare, unire constituită printr-un statut.
4. legătură specifică între două sau mai multe procese și produse psihice (reprezentări, idei, sentimente etc.).
5. (chim.) ~ moleculară = grupare de două sau mai multe molecule identice.