Dictionar

Emolient, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. émollient, lat. emolliens)

1. (medicament) care calmează durerea prin înmuierea țesuturilor; care înmoaie țesuturile, calmând inflamațiile.

2. (substanță) folosită la finisarea produselor textile pentru a le imprima moliciune și luciu.


Laxitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. laxité)

1. moliciune, lipsă de rezistenţă.

2. (med.) mobilitate crescută a unei articulaţii.


Morbideţe

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. morbidezza, fr. morbidesse)

1. moliciune.

2. rafinament bolnăvicios; graţie molatică excesivă.