Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. contagiare)
1. tr., refl. a (se) molipsi, a (se) contamina.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contagieux, lat. contagiosus)
1. adj. (despre boli) molipsitor; contaminant.
2. infecţios.
3. s. m. f., adj. (suferind) de o boală molipsitoare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contaminer, lat. contaminare)
1. tr., refl. a transmite agenţi patogeni; a (se) infecta; a (se) molipsi.
2. tr. a polua prin radioactivitate, microorganisme etc.
3. (fig.) a influenţa, a înrâuri.
4. refl. (despre două limbi) a se încrucişa.
5. (despre două cuvinte) a se influenţa reciproc (schimbându-şi forma).
6. (despre elemente folclorice) a se întrepătrunde.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (it. impestare, fr. empester)
1. a molipsi de ciumă, de o boală contagioasă.
2. a răspândi un miros urât; a împuți, a infesta cu un miros fetid.
3. (fig.) a perverti, a corupe mințile și inimile cu doctrine rele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infectieux)
1. provocat de o infecţie; contagios, molipsitor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (contamina)
1. care a suferit acțiunea de contaminare; molipsit.
2. infectat cu un agent patogen sau o boală contagioasă.
3. care este atins de substanțe radioactive.
4. (fig.) influențat de o idee, o atitudine etc.
5. (antonime) necontaminat, sănătos, steril.