Dictionar

columelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. columelle, lat. columella)

1. coloană funerară mică.
2. ~ carstică = stâlp mic de calcar în mijlocul unei marmite (2).
3. organ animal sau vegetal în formă de coloană.
4. coloană spiralată, axa după care este răsucită cochilia moluștelor gasteropode.
5. axa conică a melcului urechii interne.
 

hemocianină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hémocyanine)

1. pigment respirator protidic albastru, analog hemoglobinei, prezent în hemolimfa moluștelor și a crustaceelor.
 

malacolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. malacologue)

1. specialist în malacologie.
2. zoolog specializat în studiul moluștelor.
 

paleal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. palléal)

1. referitor la paliu1 (3).
2. cavitate ~ă = cavitate în manta, care conține organele respiratorii ale moluștelor.
 

senestră

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f.  
Etimologie: (fr. senestre, lat. sinistra)

1. I. (despre cochilia moluștelor gasteropode) răsucită de la dreapta spre stânga.
2. II. (herald.) partea stângă a unui blazon, a unui scut.
3. (antonim) dextră.
 

test 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. test, lat. testum)

1. carapace la foraminifere, radiolari, arici.
2. cochilia moluștelor.