Dictionar

Rezultate secundare (Momente):

Clasicism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. classicisme)

1. atitudine estetică fundamentală, ca-racterizată prin tendinţa de a observa fenomenele în lumina universalului şi de a închega într-un sistem stabil, armonios şi proporţional, elementele frumosului în conformitate cu anumite norme, tinzând spre un tip ideal, senin şi echilibrat al perfecţiunii formelor, care caracterizează cultura antichităţii greco-latine şi alte momente ale diverselor culturi dominate.

2. curent în arta şi literatura europeană din sec. XVII-XVIII caracterizat prin imitarea modelelor antichităţii greco-latine, prin supremaţia principiilor morale, prin triumful raţiunii asupra sentimentelor şi fanteziei, prin cultul pentru adevăr şi natural, prin respectarea strictă a anumitor reguli, prin ordine, echilibru şi claritate.

3. perioadă în istoria culturii universale şi naţionale ale cărei creaţii reprezintă maximum de realizare artistică şi modele demne de urmat.


Conştiinţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conscience, lat. conscientia)

1. forma cea mai evoluată, proprie omului, de reflectare psihică a realităţii obiective prin intermediul senzaţiilor, percepţiilor şi gândirii, sub formă de reprezentări, noţiuni, judecăţi, raţionamente, inclusiv procese afective şi voliţionale.

2. gândire, spirit.

3. faptul de a-şi da seama; înţelegere.

4. ~ socială = ansamblul concepţiilor etc. unei societăţi ca reflectare a vieţii ei materiale; ~ de clasă = faptul de a fi conştient de apartenenţa la o anumită clasă, de a înţelege interesele acestei clase, rolul ei istoric.

5. sentiment pe care omul îl are asupra moralităţii acţiunilor sale.

6. proces de ~ = luptă sufletească generată de momente şi de situaţii de viaţă deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remuşcare.

7. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetăţenilor de a avea orice concepţie religioasă, filozofică etc.


Cronografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chronographie, gr. khronographia)

1. totalitatea operelor în care faptele sunt prezentate cronologic.

2. procedeu de compoziţie constând în descrierea unor momente, arătându-se împrejurările în care se consumă, cadrul spaţial al unui fragment de timp.


Dublet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doublet)

1. exemplarul al doilea al unei cărţi, al unei medalii dintr-o colecţie, mărci poştale etc.

2. cuvânt de aceeaşi origine cu altul, diferit ca formă, dar cu sens identic, intrat în limbă pe căi sau în momente diferite.

3. (fiz.) pereche de linii spectrale cu lungimi de undă foarte apropiate.

4. ~ electric = dipol electric.


Echinocţiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. aequinoctium, fr. équinoxe)

1. fiecare dintre cele două momente ale anului (21 martie şi 23 septembrie), în care Soarele se află pe traiectoria ecuatorului celest şi când ziua este egală cu noaptea.


încadrare

Parte de vorbire: s.
Origine: (încadra)

1. acţiunea de a (se) încadra.

2. (telec.) precizare a unor momente determinate în evoluţia unui fenomen periodic.

3. aşezarea şi potrivirea pe un material textil, pe o hârtie etc. a unor tipare, în scopul decupării.