Dictionar

monarh

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ngr. monarhis, germ. Monarch)

1. conducător (rege, împărat etc.) al unei monarhii; suveran.
 

monarhic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. monarchique, germ. monarchisch)

1. referitor la monarh(ie).
2. susținător al monarhiei.
 

monarhicește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (monarh + -icește)

1. (înv.) în felul monarhilor.
2. după sistemul monarhic.
 

monarhie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ngr. monarhia, lat. mo- narchia, germ. Monarchie, fr. monarchie)

1. formă de guvernare în care puterea supremă în stat aparține monarhului și se transmite ereditar.
2. stat monarhic.
 

monarhism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. monarchisme)

1. sistem, opinie a monarhiștilor.
 

monarhist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. monarchiste)

1. I. referitor la monarhism, propriu monarhismului.
2. care este în favoarea unui stat guvernat de un suveran (ereditar).
3. II. cel care susține monarhia; adept, partizan al monarhiei; regalist.
4. (antonime) antimonarhist, republican.
 

absolutism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absolutisme)

1. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere; autocrație.
2. concepție care stă la baza unei monarhii.
 

antimonarhic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antimonarchique)

1. împotriva monarhiei; antimonarhist.
 

antimonarhist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. antimonarchiste)

1. (persoană) care se opune monarhiei; antimonarhic, contramonarhist.
 

asiatic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. asiatique, lat. asiaticus)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Asia; asiat.
2. adj. excesiv, somptuos, ca în vechile monarhii din Orient.
 

august, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auguste, lat. augustus)

1. (ca epitet dat monarhilor sau membrilor familiilor princiare) preamărit, slăvit.
2. (fig.) maiestuos, măreț, impunător.
 

autocrat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. autocrate, gr. autokrates)

1. (conducător) cu puteri absolute; (monarh) absolut.