Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monarchique, germ. monarchisch)
Parte de vorbire: adv.
Origine: (monarh + -icește)
1. (înv.) în felul monarhilor.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. antimonarchiste)
1. (persoană) care se opune monarhiei; antimonarhic, contramonarhist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. dominatus)
1. regim monarhic totalitar al Imperiului Roman de după Diocleţian, moştenit şi de Imperiul Bizantin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. imperium)
1. stat monarhic condus de un împărat.
2. teritoriu, stat dominant şi regiunile cotropite de acesta.
3. sub ~l... = sub stăpânirea..., sub influenţă..., determinat de...
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. interrègne, lat. interregnum)
1. interval de timp în care un stat monarhic este lipsit de suveran.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ngr. monarhia, lat. mo- narchia, germ. Monarchie, fr. monarchie)
1. formă de guvernare în care puterea supremă în stat aparţine monarhului şi se transmite ereditar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. morganatique, lat. morganaticus)
1. căsătorie ~ = căsătorie între un bărbat dintr-o familie monarhică sau princiară şi o femeie de o condiţie socială inferioară.