Dictionar

absolutism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absolutisme)

1. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere; autocrație.
2. concepție care stă la baza unei monarhii.
 

asiatic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. asiatique, lat. asiaticus)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Asia; asiat.
2. adj. excesiv, somptuos, ca în vechile monarhii din Orient.
 

chiliarh

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. chiliarque)

1. (în Grecia antică) comandant a o mie de militari.
2. (antic.) funcție militară și/sau administrativă, mai întâi în imperiul persan, apoi în imperiul lui Alexandru cel Mare și monarhiile elenistice.
 

dinasticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dynasticisme)

1. concepţie care susţine dreptul exclusiv al unei familii domnitoare la conducerea unei monarhii.
2. formă de guvernare în care conducătorii provin din aceeași familie dinastică.
3. devotament faţă de dinastie.
 

monarh

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ngr. monarhis, germ. Monarch)

1. conducător (rege, împărat etc.) al unei monarhii; suveran.
 

tron 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. trône, lat. thronus, germ. Throns)

1. scaun, jeţ special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii.
2. (fig.) simbol al puterii regale, al domniei.
3. (fig.) puterea suverană a monarhilor; domnie.
4. (astrol.) semn diurn atribuit unei plante.