Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constitutionnel)
1. referitor la constituţie (I).
2. conform cu constituţia (II), bazat pe existenţa acesteia.
3. comisie ~ă = comisie însărcinată cu elaborarea unei constituţii (II); drept ~ = a) totalitatea drepturilor fundamentale care reglementează relaţiile privitoare la orânduirea social-economică şi de stat; b) ramură a dreptului care studiază drepturile şi îndatoririle cetăţenilor prevăzute în constituţie (II); monarhie ~ă = sistem politic în care puterea monarhului este limitată de constituţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corégent)
1. persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ngr. monarhia, lat. mo- narchia, germ. Monarchie, fr. monarchie)
1. formă de guvernare în care puterea supremă în stat aparţine monarhului şi se transmite ereditar.