Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. mondialisme)
1. concepţie cosmopolită care preconizează realizarea integrării politice a tuturor ţărilor şi popoarelor lumii într-o comunitate unică.
2. atitudine care constă în a considera toate popoarele ca fiind dependente unele de altele sau constituind o singură comunitate umană.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. altermondialisme)
1. mișcare socială care promovează ideea că o altă organizare a lumii este posibilă și care, fără a respinge globalizarea, își propune să o reglementeze; în general, această mișcare se opune liberalismului economic și globalizării practicilor financiare pentru a promova o economie mai socială și mai bine distribuită.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. globalisme)
1. capacitatea de a proiecta la nivel global fără a descompune operațiunile complexe în elemente constitutive.
2. proces cognitiv propriu copiilor, prin care se reține întregul unui obiect pentru a diferenția mai pe urmă părțile componente.
3. metodă pedagogică și didactică bazată pe caracteristicile infantile de a percepe întregul înaintea părților sale componente.
4. ideologie a unor grupuri cu interese mai largi decât cele naționale.
5. doctrină economică care pledează pentru deschiderea piețelor, înlăturarea barierelor vamale, libertatea comerțului și circulația oamenilor; mondialism.
6. (politică) proiect de stabilire a unui stat mondial care să guverneze toate popoarele; mondialism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. mondialiste)
1. I. referitor la doctrina mondialismului, care pledează pentru unitatea politică mondială.
2. II. adept al mondialismului.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. antimondialiste)
1. (persoană) care este împotriva mondialismului.