Dictionar

Agio

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. aggio, fr., engl. agio)

1. diferenţă în plus pe care o poate înregistra cursul pieţei al unei monede sau al unei hârtii de valoare peste valoarea nominală.


Anepigraf, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anépigraphe)

1. (despre monumente, monede etc.) fără nici un fel de inscripţie; anepigrafic.

2. (despre scrieri) fără titlu.


Automat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. automate, germ. Automat, lat. automatus, gr. automatos)

1. adj. acţionat cu ajutorul unui dispozitiv care efectuează singur o anumită operaţie.

2. armă = (şi s. n.) = armă de foc la care armarea se face automat; pistol-mitralieră.

3. (şi adv.) care se face mecanic.

4. s. n. aparat, dispozitiv, maşină care, fără intervenţie exterioară, efectuează o anumită operaţie.

5. ~ de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holului şi scările din blocuri.

6. unitate în care băuturile şi alimentele uşoare sunt servite automat, prin introducerea într-un aparat a unor fise sau monede.

7. (fig.) om lipsit de voinţă, fără iniţiativă.


Avers

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. avers)

1. (numismatică) partea care poartă efigia sau motivul esențial; fața unei monede sau medalii.

2. (antonime) dos, revers.


Cordon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cordon)

1. cingătoare (de stofă, de piele etc.)2. conductor electric de liţă, izolat şi strâns într-un înveliş protector.

2. corp fibros.

3. structură anatomică cilindrică lungă.

4. ~ litoral = fâşie îngustă de uscat rezultată din acumularea aluviunilor aduse de valuri şi de curenţii marini, care separă marea de un golf sau de o lagună; perisip.

5. margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală.

6. (arhit.) mulură orizontală pe un perete. II şir de posturi militare de pază; şir de soldaţi care păstrează ordinea în anumite poziţii.

7. ~ sanitar = totalitatea măsurilor de izolare la care este supusă o zonă bântuită de o contagiune; formaţie militară care asigură această izolare.


Crah

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Krach, fr. krach)

1. fenomen economic care se manifestă prin lipsa acută a creditelor pe piaţă, prin scăderea bruscă a cursului acţiunilor la bursă şi prin devalorizarea monedei naţionale.