cufic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. coufique)
Etimologie: (fr. coufique)
1. care este fără puncte diacritice (vorbind despre o scriere arabă veche, folosită mai întâi pentru caligrafia Coranului, apoi în inscripții ornamentale și monede).
2. scriere ~ă = formă veche de scriere arabă, pentru caligrafierea Coranului.