Parte de vorbire: s.
Origine: (ngr. moneda)
1. ban care are curs legal într-un stat.
4. a bate ~ = a emite bani de metal; (fig.) a plăti (cuiva) cu aceeaşi ~ = a se comporta faţă de cineva la fel cum s-a comportat şi el într-o situaţie asemănătoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cripto- + monedă)
1. monedă a cărei creare și gestionare se bazează pe utilizarea tehnicilor informatice și de telecomunicații (ex. Bitcoin).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agorot)
1. monedă divizionară a Israelului, a suta parte dintr-un shekel.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. anepigraphisch)
1. care este fără titlu, fără inscripție, vorbind despre un monument, o monedă sau un sigiliu; anepigraf.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. as)
1. monedă romană, la origine din bronz.
2. carte de joc pe care este însemnat un singur punct, având valoarea cea mai mare.
3. (fam.) persoană care stăpâneşte foarte bine cunoştinţele dintr-un domeniu, care se distinge în mod special într-o meserie.
4. (tenis de câmp) ghemul (punctul) marcat direct din lovitura de serviciu.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. assainir, lat. sanare)
1. a înlătura surplusul de apă de pe o suprafaţă de teren prin lucrări hidrotehnice; (p. ext.) a curăţa, a face salubru.
2. (med.) a elimina un focar de infecţie.
3. (fig.) a îmbunătăţi, a redresa; a însănătoşi.
4. (ec.) a stabiliza (moneda).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assignat)
1. hârtie-monedă convertibilă în aur, garantată în ipotecă asupra domeniilor statului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. at)
1. monedă divizionară în Laos, valorând a suta parte dintr-un kip.