monetar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. monétaire)

1. adj. referitor la monedă.
2. sistem ~ = ansamblul reglementărilor legale privind moneda unui stat.
3. s. n. inventar al banilor sortaţi după valoare, întocmit de un casier la predarea casei.

monetărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (monedă + -ărie)

1. întreprindere (de stat) unde se fabrică monedele.
2. îndeletnicire a celui care lucrează la baterea de monede.
3. (colectiv) cantitate mare de monede.
4. (rar) artă, meșteșug al baterii de monede.
5. (var.) monedărie.

monetarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după germ. Monetarsystem)

1. teorie şi politică ce atribuie modificării masei banilor în circulaţie o importanţă centrală, chiar decisivă, în procesul activităţii economice şi în stabilirea nivelului preţurilor.

monetarist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (monetar + -ist, fr. monétariste)

1. I. care se referă la monetarism (doctrină care consideră rolul banilor ca fiind esenţial în politica economică).
2. care aderă la monetarism.
3. II. adept al monetarismului.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

afgani

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. afghani)

1. unitatea monetară a Afganistanului.

balboa

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balboa)

1. unitatea monetară a statului Panama.

banking

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. banking /principle/)

1. principiu ~ = ansamblu de idei privind politica monetară, reprezentat de un grup de economişti englezi, care susţineau că mijloacele de circulaţie nu se pot reduce numai la aur şi la simbolurile lui, ci trebuie completate cu banii de credit emişi de bănci pe baza (re)scontării poliţelor comerciale.

bilon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. billon)

1. s. m. aliaj monetar în compoziţia căruia intră în cea mai mare parte sau exclusiv metale comune.
2. monedă divizionară, cu valoare intrinsecă, inferioară valorii sale nominale.
3. s. n. ridicătură de pământ de-a lungul unui rând de plante cultivate.

bimetalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bimétallisme)

1. sistem monetar bazat pe dublu etalon, aur și argint.
2. (antonim) monometalism.