Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. moniste)
1. I. referitor la monism, doctrină care consideră că lumea este formată dintr-o singură substanță.
2. care susține principiile monismului; care aderă la monism.
3. II. adept al monismului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. dualiste)
1. I. referitor la dualism, propriu dualismului.
2. care cuprinde două elemente disjuncte, opuse și complementare.
3. II. adept, teoretician al dualismului.
4. persoană care profesează o doctrină dualistă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. panthéisme)
1. concepţie filozofică monistă potrivit căreia divinitatea se identifică cu întreaga natură.