Rezultate secundare (Monoclin,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monocline)
1. adj. cu androceul şi gineceul în aceeaşi floare.
2. s. n. structură monoclinală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monoclinal)
1. (structură geologică) sub forma unor straturi succesive, cu acelaşi sens şi unghi de înclinare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monoclinique)
1. (despre cristale) cristalizat în forma unei prisme dreptunghiulare oblice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. ambigenus)
2. cu stamine şi pistile în aceeaşi floare; monoclin, bisexuat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monocline)
1. adj. cu androceul şi gineceul în aceeaşi floare.
2. s. n. structură monoclinală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. subséquent, lat. subsequens)
1. care urmează, care vine după (în ordine sau în timp); (prin ext.) care decurge din.
2. care se află pe planul al doilea; (prin ext.) subordonat.
3. (despre un curs de apă, o depresiune) dezvoltat la piciorul unui relief monoclinal, perpendicular pe direcţia de înclinare a straturilor.
4. (antonime) antecedent, precedent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. clinorhombique)
1. (mineral.) califică un tip cristalin având forma unei prisme oblice a cărei bază este un romb; monoclinic.
2. (despre prisme) oblică și cu baza un romb.