Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monochromatique)
1. cu o singură culoare, monocrom.
2. (despre fascicule de raze) format din radiații cu aceeași lungime de undă.
3. (fizică) care conține o singură lungime de undă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. monochromateur)
1. dispozitiv optic pentru izolarea dintr-un spectru a unei radiaţii cu o singură frecvenţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. monochromasie)
1. (med.) percepţie vizuală redusă la o singură culoare; acromatopsie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. clairobscur)
1. procedeu grafic şi pictural de distribuire a luminii şi a umbrelor, pentru a obţine treceri gradate şi efecte de contrast puternic.
2. pictură sau gravură monocromă realizată prin acest procedeu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dispersion, lat. dispersio)
2. împrăştiere a unei substanţe în particule foarte fine într-un mediu solid, lichid sau gazos.
3. răspândire a seminţelor, a plantelor.
4. (stat. mat.) expresie care măsoară concentraţia unei mulţimi de valori în jurul unei valori medii.
5. fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeaşi armă şi cu aceleaşi elemente de tragere nu se confundă.
6. descompunere a luminii în radiaţiile monocromatice componente la trecerea printr-o prismă de sticlă.
7. (mat.) indicator numeric al împrăştierii valorilor unei variabile aleatorii faţă de valoarea medie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. filtrer)
1. a trece un lichid printr-un filtru, pentru a-l separa de corpurile străine în suspensie, de impurități, de microbi etc.
2. a selecta radiațiile de anumite lungimi de undă din alte radiații.
3. a opri cu un filtru o parte dintre componentele monocromatice ale luminii incidente.
4. refl. (despre lumină) a pătrunde printr-o perdea etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grisaille)
1. pictură monocromă în camaieu gri, care imită efectele sculpturii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monochrome)
1. cu o singură culoare; monocromatic; unicolor.
2. (despre o pictură, un tipar etc.) executat în valori apropiate ale aceluiaşi ton.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. rotaprint)
1. procedeu de imprimare monocromă la care cerneala se transmite mai întâi pe o suprafaţă de cauciuc intermediară şi apoi pe hârtie.
2. maşină de imprimare prin acest procedeu.