Rezultate secundare (Monofazat,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monophasé)
1. cu o singură fază; monofazic (ex. curent monofazat).
2. care este traversat de un curent monofazat (ex. transformator monofazat).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autotransformateur)
1. transformator de curent electric alternativ monofazat, cu o singură înfăşurare şi cu trei borne, două externe pentru tensiunea înaltă şi una intermediară, care, împreună cu câte una din cele externe, constituie bornele pentru tensiunea joasă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monophasé)
1. cu o singură fază; monofazic (ex. curent monofazat).
2. care este traversat de un curent monofazat (ex. transformator monofazat).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monophasique)
1. monofazat.
2. (despre substanţe omogene) care prezintă, la un moment dat, o singură stare de agregare.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. vibrateur)
1. adj. care vibrează, vibrant, vibratoriu.
2. s. n. aparat care produce oscilații.
3. dispozitiv care transformă curentul continuu în curent alternativ monofazat; lamă metalică ce vibrează, întrerupând un curent electric la comanda unui electromagnet, în soneriile electrice.
4. dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat.
5. mașină care servește la îndesarea (prin vibrare) a materialelor granulare de construcție.