Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Monogamie, fr. monogamie)
1. formă de căsătorie în care un bărbat sau o femeie are o singură soţie, respectiv un singur soţ.
2. convieţuire a unui mascul cu o singură femelă.
3. stare a unei flori sau plante monogame.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT unisexuatus; unisexualis; monogamicus; monogamus
2. FR unisexuel; monogame
4. DE monogam; eingeschlechtig; einehig
5. RU однополый; моноraмный; однобрaчный; рaздельнополый