Dictionar

monopol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Monopol, fr. monopole)

1. drept exclusiv asupra unor valori, bunuri, asupra efectuării unor operații etc.
2. asociație de mari întreprinderi capitaliste care concentrează o parte importantă a producției și a desfacerii unui anumit fel de produse.
3. (fig.) drept exclusiv pe care și-l arogă cineva.
 

cvasimonopol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cvasi- + monopol)

1. situație în care monopolul nu este total, ci aproape.
2. monopol parțial.
 

monopolar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. monopolaire)

1. cu un singur pol; unipolar.
 

monopolism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. monopolisme)

1. tendință de a organiza economia unei țări pe bază de monopol.
2. sistem de asociere a marilor capitaliști pentru a forma un monopol.
 

monopolist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. monopoliste)

1. adj. organizat pe bază de monopol (2).
2. s. m. f. capitalist participant la conducerea unui monopol.
 

monopoliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. monopoliser)

1. a supune regimului de monopol, printr-o decizie legală sau prin eliminarea concurenței; a exercita un monopol.
2. (fig.) a acapara, a căuta să obțină toate drepturile asupra unui lucru, să-și impună drepturi exclusive.
 

monopolizație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. monopolization)

1. acțiunea de a monopoliza și rezultatul ei.
2. monopolizare.
 

antimonopolist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. antimonopolist, rus. антимонополист)

1. care se opune monopolurilor; care dorește să restrângă puterea și influența marilor corporații monopolizatoare.
 

antitrust

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. antitrust)

1. inv. care se opune monopolizării pieței și îngrădirii liberei concurențe.
 

balzacianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (balzacian + -ism)

1. ceea ce este specific operei balzaciene, care configurează un vast și viguros tablou al societății franceze sub Restaurație, sesizând raporturile social-economice existente în cadrul capitalismului premonopolist.
2. imitație a operei lui.
 

capitalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capitalisme)

1. orânduire social-economică bazată pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție.
2. ~ monopolist de stat = formă actuală de existență a capitalismului monopolist, caracterizată prin îngemănarea forței statului cu forța monopolurilor.
 

cartel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. cartel)

1. uniune monopolistă în cadrul căreia întreprinderile participante stabilesc prețurile și condițiile de vânzare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează să o producă fiecare și își împart piețele de desfacere.
2. coaliție politică între mai multe partide, grupuri profesionale, sindicale în vederea unor acțiuni și scopuri comune.
 

competiție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. compétition, lat. competitio)

1. luptă, rivalitate simultană între mai multe persoane sau grupuri de oameni care urmăresc același scop.
2. tip de eveniment în care mai multe persoane concurează pentru a câștiga; concurs, întrecere (sportivă).
3. (biol.) concurență existentă între indivizi din aceeași specie sau indivizi din specii diferite pentru a monopoliza resursele unui anumit mediu; luptă pentru existență.
4. (var.) competițiune.